Apoziția

 DIANA ✌

       Încă din clasele mici, doamna profesoară de română o punea pe lista funcțiilor sintactice ale substantivului. Atunci părea foarte ușoară, însă pășind pragul facultății , a apărut încet-încet ceața în mintea noastră. Nu-i nimic, după ceață mereu iese soarele! :)

Să observăm următoarele exemple:
1. Prietena Andreei, Maria, vine mâine pe la noi.
2. Vine la noi, aici, în fiecare săptămână.
3. Dorința lui este de a reuși, de a termina facultatea.

Uitându-ne la exemplul 1, putem ușor deduce ce este apoziția. Observăm că substantivul Maria este o explicație pentru cuvântul Prietena, deci rolul ei este de a aduce o informație suplimentară despre un cuvânt sau un grup de cuvinte. 

      În continuare, exemplele 2 și 3 ajută la "spargerea" unui mit. Nu-i așa că adverbul aici este o explicație pentru grupul la noi , iar verbul (de) a termina pentru de a reuși? Însă ele nu sunt substantive. Ce facem atunci? Nu le considerăm apoziții? 

BA DA! Dacă în exemplul 1, apoziția este exprimată printr-un substantiv, aici lucrurile sunt diferite. Așadar, apoziția poate fi exprimată prin mai multe părți de vorbire, nu doar prin substantiv.

      Există situații în care apoziția este foarte generoasă și ne oferă indicii, astfel încât să o recunoaștem imediat. Aceste indicii sunt termenii următori: adică, cu alte cuvinte, altfel spus, mai bine zis, mai exact, respectiv, și anume. Când le vedem plasate lângă un cuvânt, este clar că acel cuvant are funcția (sau poziția, este același lucru :) ) sintactică de apoziție! 

De exemplu: Va veni ea, adică Ana.
Plecăm săptămâna viitoare, mai exact/mai bine zis/și anume miercuri.
Ana și miercuri sunt clar apoziții, nici nu trebuie să stăm pe gânduri!

    Ajunseserăm la concluzia că apoziția poate fi exprimată prin mai multe părți de vorbire. Iată care sunt acestea:

-  substantiv: Doamna aceea, adică mama ta, este foarte frumoasă!
- adverb: A predat foarte încet, mai bine zis, foarte rar.
- verb la un mod nepredicativ, care poate fi infinitivul: Era clară dorința lui de a triumfa, adică de a câștiga concursul internațional sau gerunziul: A reușit muncind, adică lucrând zi de zi pentru ceea ce dorea.
-  pronume: A venit profesoara, adică dumneaei.
-  adjectiv: Pare puțin bulversată, adică surprinsă de această ocazie.

Acum, să ne concentrăm atenția asupra exemplelor următoare:

1. I-am dăruit o floare, adică ce își dorește mereu.
2. Mi-a cerut un favor, mai exact să merg cu ea la spectacol.
3. Adela este o elevă foarte bună, adică ia mereu note foarte mari. 

Se poate vedea în toate cele 3 cazuri prezența indiciilor (adică, mai exact, adică), ceea ce înseamnă că urmează o apoziție, nu-i așa? Însă, ce observăm? Că după aceste cuvinte ajutătoare, nu urmează o parte de vorbire, ci o întreagă propoziție (introdusă fie printr-un relativ-exemplul 1, fie printr-o conjuncție-exemplul 2, fie independentă-exemplul 3).
Așadar, apoziția poate fi exprimată atât la nivelul părților de vorbire, cât și la nivelul propoziției.

       Realizarea cel mai des întâlnită este, totuși, apoziția substantivală. O altă "prejudecată" în cazul acestei apoziții exprimate prin substantiv este aceea că nu se poate afla decât în cazul nominativ. Așa să fie oare?
Haideți să vedem!
   În exemplul: El, adică unchiul meu, este programat la medic mâine dimineață., observăm că pronumele (baza) el are poziția de subiect, deci este în cazul nominativ. Iar cum nu este deloc egoist, îi oferă cadou acest caz și apoziției sale, substantivului unchiul.

FOARTE IMPORTANT ! O regulă importantă, care nu trebuie uitată este că apoziția substantivală preia mereu cazul de la cuvântul pe care îl detaliază (baza).
Ținând această regulă în minte, să privim enunțurile următoare:
a) L-am certat pe Andrei, adică pe fiul tău.
b) I-am cerut ei, adică surorii tale, sfaturi de modă.
c) Voi sta în casa unei rude, a unei mătuși care are cinci case.
d) Maria, surioara mea, vino puțin!

Mai întâi, să analizăm bazele:
a) pe Andrei- are poziția sintactică de complement direct, deci este in cazul ACUZATIV;
b) ei- are poziția sintactică de complement indirect, deci este în cazul DATIV;
c) surorii- are poziția sintactică de atribut substantival genitival, deci este în cazul GENITIV ;
d) Maria-este în cazul VOCATIV, deci nu are poziție sintactică.

Iar noi, știind regula pe care nu avem voie să o uităm, ce realizăm? (Gândește-te un minut :) )
..........................................................

Te-ai gândit și tu la asta?

a) că apoziția pe fiul este în cazul ACUZATIV!
b) că apoziția surorii este în cazul DATIV!
c) că apoziția a unei mătuși este în cazul GENITIV!
d) că apoziția surioara este în cazul ...VOCATIV?? Parcă în cazul vocativ nu exista funcție sintactică, așa ne spunea doamna profesoară în clasa a 6-a...

Ei bine, dacă te gândești că ai greșit, nu este așa. Într-adevăr, apoziția este mai specială :) și poate sta și în cazul VOCATIV, atâta timp cât baza pe care o explică este în acest caz. Deci, o altă prejudecată alungată!

Dar, oare doar apoziția substantivală poate avea caz? Să ne gândim la celelalte părți de vorbire prin care se poate realiza:

-         despre verb și adverb știm că nu au categoria cazului.

-         adjectivul are caz doar atunci când îl preia de la un substantiv cu care se acordă.

-         pronumele  poate avea caz? DA! Deci și pe acesta îl putem întâlni în toate cazurile apoziției substantivale!

REPETIȚIA ESTE MAMA ÎNVĂȚATURII!
Pe scurt, ce am învățat acum?
- că apoziția este o explicație, o detaliere suplimentară, a unui cuvânt, ce are denumirea de bază ;
- că apoziția poate fi ușor detectată prin intermediul unor unelte, însă nu secrete, ci extrem de cunoscute :))) (adică, mai ales, mai exact, etc.);
-că apoziția poate fi exprimată și prin alte părți de vorbire , nu doar prin substantiv (prin verb, adjectiv, adverb, pronume), chiar și printr-o propoziție.
- că apoziția substantivală ( sau pronominală) poate sta în toate cazurile substantivului (acuzativ, dativ, genitiv, chiar și vocativ), nu doar în nominativ.

DE LA TEORIE...LA PRACTICĂ!

I.  Îți mai amintești de jocul acela „Ala, bala, portocala”? Sigur că îți amintești. Următorul exercițiu se aseamănă cu el, însă răspunsurile tale nu trebuie date după regula jocului, ci trebuie să fii atent și să încercuiești varianta corectă! ATENȚIE! Variantele de răspuns pot fi multiple!

1.  Rolul apoziției este următorul:

a)       arată modul în care se petrece acțiunea;

b)      oferă o informație suplimentară despre un cuvânt sau un grup de cuvinte;

c)       să fie exprimată printr-un substantiv neizolat de termenul determinat;

 

2. Apoziția este generoasă când dorește, așadar oferă o serie de indicii care ne ajută să o identificăm. Aceștia sunt:

a)       așadar, întrucât, deoarece, pentru că, fiindcă;

b)      pe la, pe lângă, deasupra, dedesubt, pe, sub;

c)       respectiv, și anume, mai exact, adică, altfel spus;

 

3. Apoziția poate fi exprimată prin mai multe părți de vorbire:

a)       substantiv, verb, pronume, numeral, adverb;

b)      pronume, adjectiv, adverb, interjecție, conjuncție;

c)       verb, adverb, substantiv, adjectiv, pronume;

4. Apoziția poate fi exprimată atât la nivelul părților de vorbire, cât și la nivelul propoziției.

a)       Da;

b)      Nu;

5. Apoziția adverbială poate sta în cazul vocativ.

a) Nu

b) Da

6.  În propoziția Am chemat-o pe Ana, adică pe fiica lui., cuvântul subliniat are poziția de:

a)       atribut substantival genitival, deci este în cazul genitiv;

b)      complement direct, deci este în cazul acuzativ;

c)       apoziție, în cazul acuzativ;

 

7. În propoziția I-am oferit ei, adică mamei mele, un buchet de flori., cuvântul subliniat ocupă poziția de:

a)       complement indirect, deci este în cazul dativ;

b)      apoziție în cazul dativ.

c)       atribut substantival genitival, deci este în cazul genitiv;

 

8. În propoziția Ana, copilul meu, liniștește-te puțin! , cuvântul subiliniat ocupă poziția de:

a)       complement indirect, deci este în cazul dativ;

b)      substantiv în cazul vocativ, deci nu are poziție sintactică;

c)       apoziție în cazul vocativ;

         Dacă ați răspuns corect la cele 8 cerințe, aveți voie să jucați „Ala, bala, portocala” pentru a vă relaxa!

V-ați jucat? Acum este timpul să continuăm!

 

II.  Pentru că deja ne-am perfecționat, propun să identificăm în care dintre următoarele enunțuri este prezentă apoziția (Bifați enunțurile norocoase). J

 

a.      1. L-am auzit lamentându-se din cauza modului în care este tratat.

2. L-am auzit plângându-se din diferite motive.

3. L-am auzit lamentându-se, adică plângându-se de modul în care era tratat.

4. L-am auzit plângându-se, mai bine zis lamentându-se din diferite motive.

 

b.     1. M-a mințit cu nerușinare, ceea ce m-a înfuriat.

2. M-a mințit cu nerușinare, dar l-am iertat.

3. M-a mințit cu nerușinare.

4. M-a mințit cu nerușinare, cu alte cuvinte m-a înfuriat.

 

c.      1. Pisica lui, o frumusețe, îl însoțea mereu.

2. Pisica lui este o frumusețe.

3. Pisica frumoasă îl însoțea mereu.

4. Pisica, adică frumusețea, îl însoțea mereu.

 

d.     1. Prietenii mei sunt Alin și Andrei.

2. Am doi prieteni, anume Alin și Andrei.

3. Am doi prieteni, dar nu sunt aici.

4. Alin și Andrei, adică prietenii mei.

 

e.      1. A venit târziu, mai bine zis a întârziat.

2. A venit extrem de târziu la noi.

3. A venit târziu, apoi a plecat devreme.

4. A venit târziu, adică a întârziat.

 

III.    Felicitări! :)  Ai trecut la un alt nivel! Acum, descoperă cazul apoziției din fiecare propoziție, încercuind răspunsul corect:

1.                Elena, fato, te rog să pleci!

a)     vocativ

b)    nominativ

c)     dativ

2.                Am fost la ei, adică la părinții tăi, pentru niște sfaturi.

a) nominativ

b)genitiv

c) acuzativ

3.      Au exclus-o pe Ana, adică pe fiica ta.

          a) acuzativ

          b) dativ

          c) vocativ

4.      Maria, studenta, muncește enorm.

          a) dativ

          b) nominativ

          c) genitiv

5.      Acesta este Alexandru Popescu, directorul școlii.

           a) nominativ

           b) acuzativ

           c) dativ

7.      Ți-am dat cartea Mariei, adică a surorii  tale.

         a) genitiv

         b) nominativ

         c) dativ

8. Am anunțat-o pe Ioana, colega ta, că mâine mergem la bibliotecă.

a)       vocativ

b)      genitiv

c)       acuzativ

9. I-am lăsat lui, tatălui tău, cartea pe care mi-ai împrumutat-o.

a) dativ

b) genitiv

c) vocativ

 

IV.  Ești la un pas de a deveni gramatician J . Ultima încercare vine acum.

În fiecare dintre seriile următoare există câte un intrus. Găsește-l și explică de ce este el intrusul .

Ex: adică, mai exact, ceea ce, mai bine zis- intrusul este ceea ce , deoarece nu face parte din cuvintele care sunt indiciile unei apoziții.

1.     a) I-am zis prietenei mele, ei, despre tine.

b) Am vorbit cu vecina, cu dânsa.

c) I-am spus lui, prietenului meu, să îmi aducă o carte.

d) Am plecat la magazin, la dumneavoastră.

 

2.     a) Dumneavoastră, domnule judecător, veți hotărî sentința.

b) Merg acolo, la tine.

c) Tu, prietena mea, m-ai dezamăgit!

d) Prietene, adică tu, unde ai lăsat mașina?

 

         3.  a) Mi-a spus lăcrimând, adică plângând că nu poate veni la petrecere.

              b) E oportunitatea mea de a reuși, de a-mi vedea visul împlinit.

              c) Va fi șansa mea de a mă exterioriza, adică de a spune tot ce am pe              suflet.

              d) Este vreo problemă reușita mea, adică rezultatul acesta bun?

 

4.  a) Mi-a cerut ceva frumos, adică o rochie roșie.

b) Mi-a cerut o carte, adică ceea ce își dorea de foarte mult timp.

c) Mi-a zis asta: că nu vrea să audă de mine.

d) Ești minunată, adică mereu ești acolo pentru mine.

 

GATA! Ai terminat! Sperăm că am reușit să aducem lumină pe strada Apoziției și te așteptăm în clubul iubitorilor de gramatică, sigur nu mai este mult și ni te vei alătura J .