Dativul posesiv

 LAURA 👍

    Nominativ, acuzativ, dativ, genitiv, vocativ. Știi ce sunt acestea, nu? Cu siguranță știi! Sunt cazurile substantivului.
Însă, ceea ce poate că nu îți amintești sau îți este neclar este că dativul poate avea o formă specială, fiind numit în acest caz - DATIV POSESIV. Ce ne sugerează cuvântul "posesiv"? Că arată o apartenență, o posesie, nu? Ei bine, da. Este un caz aparte al dativului, un dativ care exprimă posesia.

Să ne concentrăm puțin:
"Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?"

Ți se pare cunoscut? Nu-i așa că da? Este marele Eminescu, desigur! Câți dintre noi nu am fost îndrăgostiți și nu ne-a tresărit inima citind melancolicele sale poezii de dragoste? Fii sincer, suntem între prieteni! :)))
    Revenind la subiectul nostru, pe lângă scopul lor literar, iată că poeziile acestea minunate conțin și elemente interesante de gramatică (Oare domnul Eminescu și-a dat seama de asta când a scris? :) )
Această strofă, din poezia "Iubind în taină", a marelui nostru poet național, conține două situații ale exprimării posesiei. Le-ai observat?

1. Cele două structuri colorate cu albastru (ochii mei, copila mea) fac parte din echipa adjectivelor pronominale posesive. Cum ne dăm seama? Foarte simplu! Observăm că se acordă în gen, număr și caz cu substantivele pe care le determină (cu alte cuvinte, copiază aceste elemente de la substantivul lor) :

a) Şi-n ochii mei se vede:
-ochii- circumstanțial de loc exprimat prin substantiv în cazul ACUZATIV, genul MASCULIN, număr PLURAL ;
- mei- atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal posesiv în cazul ? ( așa cum am zis, preia aceste elemente de la substantivul anterior "ochii"). Deci, în cazul ACUZATIV, genul MASCULIN, număr PLURAL .

b) Copila mea cu lungi şi blonde plete?
- copila- substantiv în cazul VOCATIV, genul FEMININ, număr SINGULAR.
- mea- atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal posesiv in cazul VOCATIV (am mai descoperit ceva nou, că nu doar apoziția are voie să stea în cazul vocativ, și atributul adjectival are acest privilegiu :) ) , genul FEMININ, număr SINGULAR .

     Privind aceste exemple, putem ușor sintetiza astfel: un adjectiv pronominal posesiv este ca un copil care depinde in totalitate de mama sa (substantivul determinat). Și ce face un copil când depinde de mama lui? O ascultă, încearcă să îi facă pe plac, nu? (Să recunoaștem, cu toții am vrut la un moment dat bani de buzunar, iar pentru că depindeam de mama pentru asta, ne-am străduit să luăm note mari, pentru a-i primi. :) Exact așa fac și aceste adjective. Pentru a le face pe plac mamelor sale substantive, își schimbă forma în funcție de acestea (Nu știm ce scop au ele, tu ce crezi? :) )
 Asta înseamnă că se acordă cu ele.

2. Cele două structuri colorate cu roșu (gura-mi, chinu-mi) fac parte din echipa pronumelor personale cu formă neaccentuată. Cum le deosebim de adjectivele prezentate anterior? La fel de simplu! Dacă adjectivele anterioare își schimbau forma, aceste pronume rămân neschimbate.
Ceea ce înseamnă că nu mai preiau cazul de la substantivul pe care îl determină. Ce caz pot avea? Se vede cu ochiul liber că au formă de dativ și că exprimă o posesie. Deci...Cazul este DATIVUL POSESIV! 

      Deși aceste structuri nu sunt foarte frecvent întâlnite in vorbirea curentă, observăm că se întâlnesc des în poezii. Iată și alte exemple:

-"Petrec în minte viață-mi lipsită de noroc" (Mihai Eminescu, Departe sunt de tine); 
- "Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie" (Mihai Eminescu, Amorul unei marmore);
- "Urmând mereu în cale-şi" (Mihai Eminescu, Când amintirile).

     Cum ți se pare? Vei ști de acum să recunoști aceste structuri din frumoasele poezii eminesciene (și nu numai, le poți căuta și la alți poeți :) ) ?
Suntem sigure că da! Acum propunem următoarele enunțuri, care abordează o problemă destul de controversată. Vrei să îți iei rolul de doctor al gramaticii și să ne ajuți să tratăm aceste probleme? Încearcă, o să vezi că nu este așa de greu :)

1. Îmi spăl mașina.
2. Îți cureți ochelarii.


A. Îmi spune o poveste.
B. Îți voi lua ceva frumos.

Ce observi? Că atât în enunțurile 1-2, cât și A-B, apar aceleași pronume cu formă neaccentuată (îmi și îți), care erau specifice unui anume caz. Îți amintești care? ..................
DATIVUL, sigur că da! 

     Există însă o diferență între ele. Să începem mai întâi cu seria A-B.
A. Îmi- pronume personal (dacă nu știi de ce este așa, fii atent la persoana pronumelui și la cea a verbului- îmi (persoana I) , spune (persoana a III-a) ; dacă nu este aceeași persoană, atunci clar pronumele este personal. Dacă ar fi fost aceeași persoană, atunci era pronume reflexiv. ) în cazul dativ, poziție sintactică de complement indirect.
B. Îți- pronume personal în cazul dativ, poziție sintactică de complement indirect.
Aici este clar, nu ?

       Să privim acum exemplele 1-2:
1. Îmi - pronume ? (să facem testele dacă avem dubii) ; îmi- persoana I; spăl- persoana I , deci este reflexiv. Dar, are sau nu are poziție sintactică? Îți amintești cum aflam asta ? Dacă nu, nu-i nimic, o să îți amintești imediat!
Prima dată ne uităm la verbul a spăla. Poate apărea el fără un pronume reflexiv? Adică putem spune " Eu spăl mașina"? Sigur că putem; Apoi încercăm să înlocuim pronumele reflexiv cu un pronume personal. Putem spune " Îi spăl mașina"? Sigur că da. Așadar, acest pronume reflexiv nu intră în structura verbului, deci răspunsul este da, el are poziție sintactică .

2. Îți - Este rândul tău să faci testele pentru a vedea dacă pronumele este personal sau reflexiv.

Te-ai gândit? Este tot reflexiv, așa-i?
Dacă am lămurit tipul pronumelor, acum să observăm ce poziție sintactică au și în ce caz stau.
Nu-i așa că tinzi să spui că sunt tot complemente indirecte în cazul dativ?
Ei bine....Ai spus adevărul cam 25% :)))
De ce? Vedem imediat:

1. Îmi spăl mașina (mea) . Putem spune "Îmi spăl mașina ta/sa/lui" ? NU
2. Îți cureți ochelarii (tăi).  Putem spune "Îți cureți ochelarii mei/săi/lui"? NU

     Ce observăm? Că dacă ne dorim să adăugăm un adjectiv pronominal posesiv, acesta trebuie să trimită neapărat la aceeași persoană ca pronumele reflexiv, pentru a rezulta o propoziție corectă din punct de vedere gramatical. Deci , ce face acest pronume? Ce face și dativul posesiv, respectiv exprimă posesia. Și astfel, am dezvăluit și în ce caz stau aceste pronume:)!
În DATIV POSESIV.
     Dar ce poziție sintactică au? Gramatica tradițională, adică aceea pe care am învățat-o noi în clasele mici, spunea că doar atributul pronominal stă în acest caz. Aceasta să fie poziția sintactică a pronumelor noastre?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, propunem să reflectăm puțin asupra poziției sintactice de atribut. Ce învățam noi încă de când eram in clasa a 4-a? "Atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv ". Îți sună cunoscut, nu?
Păi...ce facem atunci? Pronumele noastre nu determină un substantiv, ci un verb.. (îmi determină verbul spăl , îți verbul cureți).
Și despre ce poziție sintactică știm noi că determină un verb?
Complementul, vezi că știi? Deci aceste pronume nu sunt atribute, ci complemente. Iar pentru că exprimă posesia, se vor numi COMPLEMENTE POSESIVE . Aceasta este noutatea adusă de gramatica modernă. Nu-i așa că este mult mai logic?

   Știm că tendința de a confunda un complement indirect și unul posesiv este foarte mare, așa că vom prezenta argumentele care reflectă în mod evident faptul că sunt două poziții diferite:
1. Așa cum am văzut, complementul indirect nu exprimă o idee a posesiei, pe când cel posesiv da.
2. Știind principiul unicității poziției sintactice (adică, într-o propoziție nu poate exista de mai multe ori aceeași poziție sintactică), cum am interpreta enunțurile de tipul "Și-a dedicat viața (sa) carierei."? Nu putem avea două complemente indirecte, așa că și va fi complement posesiv, iar carierei complement indirect.
3. Complementul indirect poate fi cerut și de un adjectiv (Sunt dator unchiului meu) sau adverb (conform Mariei), pe când complementul posesiv este selectat de un verb în majoritatea cazurilor sau de o interjecție (Uite-ți prietenul).

Complementul posesiv poate fi exprimat prin:
- pronume reflexiv cu formă neaccentuată: Își cere banii (săi) ;
- pronume personal cu formă neaccentuată: I s-a răcit mâncarea (lui);
- substantiv, dublat de un pronume personal cu formă neaccentuată: Copilului i-au luat jucăria (lui);
-pronume relativ, dublat de un pronume personal cu formă neaccentuată: Este o fată căreia îi lipsesc machiajele.
-foarte rar, chiar printr-o propoziție introdusă prin relativul cui, dublată de un pronume personal cu formă neaccentuată: Cui presupuneam, i s-a dat o notă mare.

REPETĂM, ÎNVĂȚĂM !
- dativul poate avea o formă specială, numită DATIV POSESIV;
- Deși se considera că există doar poziția de atribut pronominal în acest caz, de fapt mai există încă o poziție- complementul posesiv.
- acest complement nu trebuie confundat cu cel indirect, argumentul central fiind acela că un complement posesiv, după cum sună și numele său, arată o posesie, o apartenență, pe când cel indirect nu;
- complementul posesiv poate fi exprimat prin pronume reflexiv, personal, relativ, substantiv și chiar printr-o propoziție.

  DE LA TEORIE ...LA PRACTICĂ!

I.                  Ești o fire posesivă? Aș putea spune că întreb pentru un prieten... de fapt, chiar întreb pentru un prieten – pentru prietenul nostru, DATIVUL POSESIV. Ajută-l să fie descoperit corect în următoarele enunțuri și încercuiește varianta corectă! Cuvântele subliniate ocupă funcția de:

 

·        „Cunoaște-ți prietenii pentru a-i iubi și dușmanii pentru a-i stăpâni.”

a)     Atribut exprimat prin pronume personal neaccentuat;

b)    Complement posesiv exprimat prin pronume reflexiv;

c)     Complement direct exprimat prin pronume personal neaccentuat;

 

·        Părinții mei sunt cea mai de preț comoară.

a)     Atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ;

b)    Atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal posesiv în cazul nominativ;

c)     Complement indirect exprimat prin adjectiv pronominal posesiv în cazul dativ;

·        Mama mea, ai suflet de aur!

a)     Atribut adjectival exprimat prin pronume posesiv neaccentuat în cazul dativ;

b)    Complement direct exprimat prin adjectiv pronominal posesiv în cazul vocativ;

c)     Atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal posesiv în cazul vocativ;

·        Își cere drepturile.

a)     Complement posesiv exprimat prin pronume reflexiv cu formă neaccentuată;

b)    Pronume personal cu formă neaccentuată;

c)     Substantiv dublat de un pronume personal cu formă neaccentuată;

 

·        Este un băiețel căruia îi lipsește curajul.

a)     Substantiv dublat de un pronume personal cu formă neaccentuată;

b)    Pronume relativ  dublat de un pronume personal cu formă neaccentuată;

c)     Pronume reflexiv cu formă neaccentuată; 

II.               Nu-i așa că tuturor ne place să ne distrăm ghicind anumite lucruri? Așa e... atunci hai să ne jucăm jocul Adevărat/ Fals, tot un fel de joc de ghicit este, doar că aici concentrarea trebuie să fie maximă, jocul permite doar răspunsuri corecte.

                     Hai să stabilim regulile!

O să ai la dispoziție 10 propoziții care conțin sau nu DATIVUL POSESIV. De fiecare dată când îl vezi spui ADEVĂRAT (A), iar atunci când el lipsește spui FALS (F).

1.     Cui îi place zahărul de pe prăjitură?

2.     În juru-mi ninge ca în povești, iar oamenii se plimbă în pas domol.

3.     Mult îmi place să ascult povești din alte epoci.

4.     A venit noul coleg al cărui tată este inginer în America.

5.     Cunoaște-ți mai întâi valorile, iar mai apoi vorbește.

6.     Băiatul tău vrea să devină medic într-o altă țară.

7.     Îți voi lua un cadou special pentru ziua ta.

8.     Îmi aleg rochia pentru balul de absolvire.

9.     Își cere dreptul, chiar dacă știe că nu o să primească nimic.

10.   I-a luat un buchet de flori, sperând că o să fie iertat.

III.           Următoarele enunțuri conțin părți de vorbire aflate în cazul DATIV. Citește-le cu atenție și grupează-le în două echipe: Echipa DATIVULUI SIMPLU și echipa DATIVULUI POSESIV. După ce vei rezolva acest exercițiu cu siguranță vei recunoaște mai ușor diferențele dintre  dativul simplu  si cel posesiv. 

1.     A rămas uimit de realizarea-mi. 

2.     Îți faci temele pentru maine?

3.     Îi dă Ioanei cartea.

4.    Lui Mihai îi era teamă de toți.                           

5.     Își dorește cartea înapoi.

6.     Să-i spui colegei acest adevăr.

7.     Îmi aduc laptop-ul la școală.

8.     Mâna-ți tremură foarte tare.

9.      Uite-i cățelul!

10.     Dacă iese totul conform planului, vei fi răsplătit.

IV.           Citește  cu atenție textul de mai jos și subliniază cu o linie complementele indirecte și cu două linii pe cele posesive. Mult succes! 

              Atmosfera Crăciunului nu se compară cu nimic. În familie domnește voia bună. Bunica îmi spune cele mai frumoase povești, iar în timpul acesta îmi ciulesc urechile și o ascult. Obișnuiesc să procedez la fel, îmi curăț ochelarii și îi citesc și eu o poveste. Acesta-i ritualul nostru dintotdeauna. Recunosc, poveștile bunicii sunt mereu mai frumoase. În ochii mei se distinge admirația, absolutul și iubirea.

În tot acest timp mama-mi gătește cele mai bune preparate, gura îmi salivează de fiecare dată când mă gândesc la toate deliciile acelea. Afară ninge. Îmi place să ies în ușa casei și să privesc, zăpada-mi invadează privirea, iar frigu îmi pătrunde până în măduva oaselor. Cerul arată uimitor, parcă-i scris acolo un mesaj etern al Moșului: „HO,HO,HO, le dau copiilor daruri”. Stau și parcă-mi vine să țip de fericire. Dar după ce visu-mi trece și revin înapoi la realitate, merg înapoi în casă.

  Îmi spăl fața plină de iluzie și mă așez în mijlocul celor dragi. Colindele răsună, iar inima îmi saltă de bucurie. Le dau părinților cadourile, iar seara merge mai departe cu același gust de copilărie-n gura-mi plină de bomboane.